De cate ori aud pe mijloacele media despre doctoratul din Romania, stau si ma intreb daca a incercat cineva. Altfel nu prea vad cu ce autoritate ar vorbi. Cele mai frecvente puncte de discutie:
• Ca se poate lua foarte usor?
Posibil ..... ca orice altceva in oricare alt domeniu de Ro. Din ceea ce vad eu pot sa spun insa ca cei care au astfel de „realizari” au fost cei din clasa politica. Complici ... noi toti ... cu mic si mare, de la presedentie la doctoranzii de azi (incluzandu-ma printre ei).
• Ca majoritatea lucrarilor de doctorat sunt doar dovada unor mari maestri in actiuni de copy-paste?
Posibil .... . Sper sa nu ma numar printre ei. Nu de alta dar parca as fi putut sa fac si altceva cu cei 5 ani din viata mea. Pretios timpul asta ca sa ajung la asa ceva. Remediu ... pai o selectie mai buna pentru „actorii” domeniului nu ar strica. Un student foarte bun si cu pasiune pentru tema de doctorat propusa. Un bun profesor coordonator o sa aiba background pentru implicarea, formarea si promovarea unui junior. Fara asta ... juniorul o sa se zbata ca un peste pe uscat. Been there, done that.
• Teme de doctorat depasite?
So true! Pai temele de doctorat sunt in marea lor majoritate propuse de coordonator. De ce? Se considera ce acesta are o implicare internationala si are o viziune completa asupra temei. Mie nu mi s-a intamplat ... intai tema ... apoi mai vedem noi.
As scrie si eu un raport luuuuuuung, muuuuuulte pagini asemeni celui emis de administratia prezidentiala dar ..... am o viata de trait. O sa sintetizez totul intr-o sintagma teribil de puternica al celui pe care il admir atat de mult - Dan Puric „in Romania nu mai exista aristocratia calitatii ci dictatura cantitatii”. In timp ce altii scriu mult si nu prea fac nimic, elevii, studentii, doctoranzii traiesc totul pe viu. Asa ca ..... respect celor care „haiducesc” prin Romania.
